Mănăstirea Piatra Scrisă, un loc al tainelor și al minunilor

Divertisment

La o distanța de 25 de kilometri de Caransebeș, înspre Băile Herculane, pe Drumul European 70, călătorii vor întâlni Mănăstirea Piatra Scrisă, căutată în special de către cei care trec prin diferite necazuri, deoarece se spune că Icoana Sfintei Treimi face minuni.

Aflată în administrația Episcopiei Caransebeșului, mănăstirea atrage atât prin locul în care este amplasată, cât mai ales prin icoana pictată direct pe stâncă.

Istoricul mănăstirii spune că, atunci când s-a construit calea ferată pe ruta Caransebeș-Orșova, la deschiderea unui tunel într-o stâncă, a fost găsită pictată Icoana Sfintei Treimi. O astfel de descoperire a dus la schimbarea traseului căii ferate, la solicitarea credincioșilor, pentru care o asemenea icoană, apărută de nicăieri, avea o semnificație spirituală cu totul deosebită. Prin urmare, inginerul Mihlheisen, cel care a condus lucrările, a fost nevoit să devieze traseul unui tunel, cu câțiva metri.

În acest sens, a rămas în înscrisuri și o declarație făcută la acea vreme de primarul localității Armeniș, Grigorie Dragomir, pe raza căreia se afla icoana.

„Noi și mai ales răposatul preot Ilie Sârbu i-am răspuns că acea icoană și acel loc pentru noi și pentru toți trecătorii de lege românească sunt sfinte și că nu trecem niciodată pe lângă ele fără să ne descoperim capul și să ne facem sfânta cruce. Cine a fi zugrăvit sfânta icoană, din ce îndemn și împrejurări și când, nu avem cunoștință deplină. Genunchiul de oameni de astăzi și părinții noștri s-au pomenit cu sfânta icoană la loc, unde este acum”, spunea primarul. 

Mănăstirea Piatra Scrisă este numită și „Cozia Banatului”, datorită stâncii și a icoanei, dar și a locului în care este amplasată. Practic, denumirea mănăstirii provine de la icoana pictată direct pe stâncă și care reprezintă Sfânta Treime.

Nici în ziua de astăzi nu s-a descoperit cine și când a pictat icoana. Sunt foarte mulți care cred, însă, că icoana nu a fost „zugrăvită” de mână omenească. De aici au luat naștere și mai multe legende.

Potrivit reprezentanților Episcopiei Caransebeșului, o primă variantă susține că icoana ar avea origine miraculoasă și că omul nu a avut nicio contribuție. O altă istorisire vorbește despre recunoștința și mulțumirea pe care suntem datori să le arătăm lui Dumnezeu, pentru toate cele venite în viața noastră.

Legenda spune că un conducător de oaste creștin, urmărit de otomani, a căzut de pe coasta unui deal până în râul Timiș, cu cal cu tot. Scăpând teafăr, drept mulțumire, el a dat poruncă să se picteze pe stâncă Icoana Sfintei Treimi. Într-o altă descriere, se arată că doi călători din Muntenia ar fi trecut prin Valea Timișului într-o trăsură. La un moment dat, caii s-au speriat și au luat-o la galop fără control. Călătorii au făcut legământ că, dacă vor scăpa teferi, vor aduce jertfă lui Dumnezeu. Trăsura s-a oprit, iar cei doi călători au cerut ca acolo să fie pictată o icoană pe stâncă.

Istorisirile nu se termină aici. Într-o altă povestire se spune că un negustor de vite a fost surprins în „Duminica Tuturor Sfinților” de o furtună puternică, iar un fulger a despicat stânca sub care se adăpostise. Prin minune Dumnezeiască, el nu a pățit nimic, cu toate că venea de la muncă tocmai în „Duminica Tuturor Sfinților”. Preotul din sat l-a sfătuit ca în acel loc să zugrăvească Icoana Sfintei Treimi, pentru că a scăpat de primejdie. De atunci, negustorul nu a mai lucrat niciodată duminica.

Toate aceste legende sau povestiri sunt doar mărturii orale, care nu pot fi luate ca dovezi istorice. Cu toate ne arată, însă, evlavia oamenilor, încrederea lor în darurile lui Dumnezeu, recunoștința celor care au scăpat din primejdii.

Totodată, se mai vorbește și despre fiul meșterului care ridica biserica din Armeniș și care a ținut neapărat să pună el crucea pe vârful turnului, împotriva voinței tatălui său, dar că a căzut de pe turla bisericii și a murit. Pentru iertarea păcatelor sale, tatăl îndurerat ar fi zugrăvit icoana de la Piatra Scrisă.

Indiferent, însă, de ce spun legendele, minunile petrecute la Piatra Scrisă au rămas, mai ales după ce sunt persoane care susțin că s-au vindecat, în urma rugăciunilor susținute la Icoana Sfintei Treimi. De la persoane care au venit în cărucioare și ar fi plecat pe picioarele lor, până la oameni care în urma rugăciunilor și-ar fi recăpătat vederea, Icoana Sfintei Treimi ar fi făcut minuni pentru toți. Iar una dintre minuni este chiar faptul că pictura a rezistat în timp pe acea stâncă.

Episcopia Caransebeșului susține că o primă mențiune documentară despre Piatra Scrisă apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, în care pe acest loc este trecut „Stânca Sfintei Treimi”. Icoana a fost restaurată în anul 1822 de pictorul Moise Buru Scriitorul, din Caransebeș. În anul 1929, familia Ana și Vasile Dragomir din Slatina Mică a ridicat o capelă în amintirea unicei lor fiice, care a decedat la doar vârsta de 26 de ani. Capela avea opt metri lungime în exterior și patru metri înălțime, iar în interior de 3,5 metri lungime, trei metri lățime și 3,50 metri înălțime. În anul 1930, Episcopia Caransebeșului a venit în ajutorul mănăstirii, construindu-i o casă cu etaj pentru personalul monahal și o clopotniță, astfel apărând așezarea monahală numită Schitul de la Piatra Scrisă.

După anul 1990, s-a refăcut capela, s-a construit un altar de vară pe dealul din apropiere, iar din cauza poziționării la marginea drumului european, la inițiativa părintelui ieromonah Hristofor Bucur, s-au amenajat în vecinătatea altarului de vară un nou corp monahal și o nouă biserică. Biserica este ridicată în stil bizantin, având 30 metri lungime, 12 metri lățime și aproximativ 20 metri înălțime.

În fiecare an, la praznicul „Duminicii Tuturor Sfinților”, atunci când se sărbătorește hramul mănăstirii unde sunt șase viețuitori, credincioșii din zonă participă la un pelerinaj la Icoana Sfintei Treimi de la Piatra Scrisă. Cu această ocazie, chiar și credincioșii romano-catolici vin în pelerinaj, aici, în „Duminica Tuturor Sfinților”.

Prin grija Centrului Eparhial al Episcopiei Caransebeșului și prin aportul întregii obști, condusă de părintele stareț, protosinghelul Paisie Sadici, la noua biserică a mănăstirii s-au făcut lucrări de finisaj. De asemenea, s-a introdus încălzirea centrală și s-a amenajat un pangar (masă pe care se vând lumânările în biserică).

La terminarea acestor lucrări a avut loc târnosirea bisericii, pe data de 22 iunie 2008, la sărbătoarea „Duminica Tuturor Sfinților”, de către Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului.

„După Dobrogea, în mod cronologic, Banatul este a doua regiune din România unde s-a dezvoltat viața monahală. Și cum spun izvoarele istorice, Sfântul Andrei a fost întâiul apostol care a ajuns la Marea Neagră, pentru a-i creștina pe daco-romani. Pentru credința sa, Sfântul Apostol a fost bătut și răstignit pe o cruce în formă de X, în orașul Patras din Grecia. Apoi, ucenicii lui s-au dus de-a lungul Dunării până în Banat și au răspândit creștinismul încă din primul secol după Hristos”, susține prof.univ. Gheorghe Popovici, în cartea sa „Banatul Montan — Ghid turistic”.

Cu toții ar trebui să cunoaștem atmosfera de evlavie a unei mănăstiri din Caraș-Severin, chiar dacă nu sunt atât de cunoscute ca cele din Moldova. Pe lângă Mănăstirea de la Piatra Scrisă, sunt multe altele cărora credincioșii ar trebui să le treacă pragul.

Cu siguranță, o dată ajunși în Caraș-Severin, turiștii ar trebui să viziteze cea mai veche mănăstire ortodoxă românească din Banatul Montan, cu un trecut neîntrerupt al vieții monahale. Aceasta este Mănăstirea Călugăra, aflată în inima muntelui și a codrilor seculari, încă de la întemeierea sa, în anul 1859. Mănăstire poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) și se spune că și în ziua de astăzi, credincioșii pot asculta îngerii cântând pe Valea Călugărului. Corul îngerilor s-a auzit prima dată în 1830, iar din evlavie, oamenii au dus icoane și le-au agățat în copacii din apropiere stâncii. Interesant este că și în prezent, într-un fag bătrân, de peste o sută de ani, se poate vedea încrustată icoana Sfântului Prooroc Ilie, fără a fi acoperită de scoarță.

Printre acestea, se află și Mănăstirea Teiuș, aflată într-un peisaj de poveste, aflat la doar trei kilometri de municipiul Caransebeș. Aici, în dimineața praznicului de Sfânta Maria Mare, la data de 15 august, femeile din Țara Gugulanilor vin la mănăstire cu flori și cu ciorchini de struguri din soiuri văratice și le dau oaspeților credincioși „coliva de struguri”. Tot atunci, bărbații își schimbă pălăriile cu căciuli, semn că vara a trecut și că se apropie toamna.

Printre lăcașele de cult vizitate des din Caraș-Severin se regăsește și Mănăstirea Almăj-Putna, cea care își serbează hramul „Schimbarea la față”, la data de 6 august.

Mai pot fi vizitate și Mănăstirile Vasiova, Slatina Nera, Brebu, Gornea-Sichevița, Băile Herculane, ori schiturile de pe Muntele Semenic, Muntele Mic și Bogâltin, toate aflate sub „rânduiala” Episcopiei Caransebeșului. Și toate sunt amplasate în locuri retrase, în mijlocul naturii, unde șoaptele rugăciunilor sunt mai aproape de Dumnezeu și unde îți regăsești, de fiecare dată, liniștea interioară.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.