Osemintele celui mai vechi om din Europa au fost găsite, recent, în Peștera cu Oase din județul Caraș-Severin.
Este vorba de craniul lui ”Vasile”, așa cum a fost numit de cei care l-au descoperit, dar și de maxilarul lui ”Ion”, despre care antropologii americani au certificat faptul că datează de acum aproape 40 mii de ani.
Mai exact, trei speologi amatori din Timișoara, Adrian Bilgăr, Ștefan Milota și Laurențiu Sarcina, au descoperit, în 2002, o grotă pe care au numit-o mai apoi ‘Peștera cu Oase’, datorită numărului mare de oase de animale fosile găsite aici.
Într-una dintre galerii însă, cei trei au găsit și un fragment dintr-o mandibulă umană, care mai avea încă cinci molari. Mandibula a fost preluată de către dr. Oana Teodora Moldovan, de la Institutul de Speologie ‘Emil Racoviță’ al Academiei Române, și a încredințat-o, pentru a fi datată cu carbon, renumitului antropolog american, Erik Trinkauss, de la Washington University din St. Luis.
Aici un întreg colectiv de cercetători au certificat faptul că mandibula are o vechime de 36 mii de ani carbonici, ceea ce înseamnă 40 mii de ani calendaristici, și că aparține celui mai vechi om fosil din Europa. Astfel, maxilarul este cu 2.000 de ani mai vechi decât osemintele descoperite în Spania și care, până acum, au fost considerate cele mai vechi din Europa.
Odată readusă mandibula în țară, cercetătorii români au stabilit că aceasta îi aparținea lui ”Ion’, un adult în vârstă de 35 — 40 de ani. Această descoperire a reprezentat și punctul de plecare pentru un proiect amplu de cercetare științifică a grotei.
În acest fel, au mai fost descoperit și craniul unui adolescent între 14 și 16 ani, denumit mai apoi ‘Vasile’, dar și un os din zona tâmplei, denumit ”Maria”.
Peștera cu Oase este situată în sistemul carstic al Văii Minișului, pe versantul drept al acesteia, cuprinsă între Peștera Plopa și Ponor. Cartarea acestui sistem de galerii nu a fost tocmai facilă, dată fiind complexitatea sistemului carstic din care fac parte. Din proiectul de cercetare a făcut parte și dr. Sorin M. Petrescu, cel care coordonează șantierul, în calitate de arheolog expert al Ministerului Culturii.
”Peștera cu Oase este alcătuită din aproximativ 12 galerii, însă reținem aici Galeria Culcușurilor, Panta Strămoșilor și Sala Mandibulei. Oasele umane au fost descoperite în Sala Mandibulei și Panta Strămoșilor. În campania din 2005, am continuat cercetarea pe suprafața deschisă în 2004, practic, pe zona ce suprapune locul în care au fost descoperite oasele umane în anii anteriori. Materialul osteologic dislocat și întreg sedimentul rezultat au fost transportate în afara peșterii pentru curățare, respectiv tamisare/flotare în vederea efectuării analizelor specifice. Situația arheologică nu diferă față de cea prezentată în urma campaniei din 2004, practic, nicio activitate antropică nu a fost observată în peșteră (artefacte, cărbune, artă parietală sau altele)’, a declarat Sorin M. Petrescu.
Astfel, odată cu campania din 2005 s-a încheiat cercetarea în acest punct, însă pentru înțelegerea contextului în care au ajuns oasele umane în subteran, atenția trebuie axată pe etajele superioare ale sistemului carstic, mai ales pe acele galerii cu faună pleistocenă și depozite sedimentologice ce par neremaniate.
”Obținerea acestor rezultate și coroborarea lor cu cele din campania 2004, pe de o parte, iar pe de alta, cu cele obținute în alte situri (Mladec, Cioclovina, Peștera Muierii), vor aduce dovezi noi privind momentul pătrunderii și anatomia primilor oameni moderni în Europa”, a mai precizat Sorin M. Petrescu, prof. dr. în istorie veche a României și arheologie.
Până nu demult, prezența și caracterele biologice ale oamenilor moderni timpurii, sud-est europeni, erau ipotetice, bazate doar pe teorii paleogeografice și presupuneri nefondate, legate de asocierile dintre complexele arheologice și anatomia umană, cărora li se adăugau puține date paleontologice slab datate sau resturi umane greu identificabile. Descoperirile unor resturi de oameni moderni timpurii, aflate într-un context paleontologic în Peștera cu Oase, în 2002, 2003 și 2004, oferă o imagine asupra biologiei celor mai vechi oameni moderni din Europa.
”Secvența stratigrafică din Peștera La Hoțu și Peștera cu Abri, coroborată cu informațiile paleoclimatice și antropologice din Peștera cu Oase, ne oferă o mai bună înțelegere asupra prezenței umane preistorice, medievale, dar și moderne, în sistemul carstic al Văii Minișului. O altă caracteristică importantă a acestui ansamblu arheologic este prezența nivelelor mezolitice târzii (dar și a celor epiopaleolitice), anterioare celor mai timpurii orizonturi Starcevo-Criș din spațiul carpatic, necunoscute până acum în această parte a Banatului’, explică cercetătorul Sorin M. Petrescu.
Succesiunea stratigrafică și cronologică identificată aici este deosebit de importantă pentru această parte a Banatului Montan, sub aspectul completării cunoștințelor pentru un sector necercetat arheologic până în anul 2004. Totodată, este deosebit de importantă prin informațiile privind caracterul locuirii și al ocupării teritoriului, demonstrând prin nivelele post-paleolitice, o locuire sezonieră, dar repetitivă, ce continuă, cu unele întreruperi, până în perioada medievală și modernă.
În concluzie, continuare cercetărilor în aceste peșteri este foarte importantă, spune prof. dr. Sorin M. Petrescu, atât pentru o mai bună înțelegere a prezenței și locuirii umane în acest spațiu, cât și pentru înțelegerea schimbărilor paleoclimatice și a evoluției paleogeomorfologice a sectorului Plopa-Ponor în context regional.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.